Taj-Mahal, templul iubirii din Agra

taj mahal agra„Suflete, aici trezeşte-te-ncet! Locul e sfânt –”

 „Vanakkam” (Pace ţie) îmi spuse copila zglobie ce alearga, ca un fluture în primăvară, pe aleea ce se desfăşura tot mai întinsă în faţa mea… Părul negru al copilei, fluturând în soarele arzător prinse a dansa în ochii mei. Era o zi de primăvară toridă care semăna cu verile de acasă, copleşitor de secetoase.

Doi ochi negri, zglobii se opriră asupra mea, părând să vină de departe, din marile legende misterioase ale Indiei. Mă simţeam ca un dikshitar (iniţiat), păşind parcă fără umbră în spatele grupului de indigeni ce mă însoţiră, încă de la sosire, prin lăcaşul sacru al Agrei.

Plimbarea era într-adevăr mai mult decât prevăzusem, Agra era mai mult decât îmi fusese povestit. Plecasem de acasă în lumea mistică cu sentimentul unui om neîmplinit, îmi spuneam naiv că odată ce voi vedea locul unde a triumfat iubirea îmi voi regăsi liniştea şi karma. Dar templul iubirii, Taj-Mahal-ul, spre care ne îndreptam, s-a dovedit a fi mai mult decât îmi închipuisem în timpul zborului spre India. Simţeam, contrar tuturor gândurilor revoltătoare de prea mult romantism ce credeam că le voi avea odată ajuns în templu, o împăcare moleşitoare ca o chemare dulce spre „A fost odată ca niciodată…”.

Cunoşteam toată istoria sa. Ştiam ce l-a creat, ce l-a zeificat şi de ce impresionează atât. Am crezut că ştiam totul. Dar, cu cât mă apropiam mai mult de fastuosul palat, tot ce citisem despre el se adâncea într-o neştiinţă vagă. Copila în sari, cu plete pe umeri, mă cerceta curioasă, cu palma la ochi, apărându-se de o rază răzleaţă de soare, ce părea să-i întunece privirea.

Am cerut să fiu lăsat singur, căci nu mai aveam cuvinte de spus, decât ochi de privit şi mâini de atins şi zeificat. Atunci nu credeam în cuvinte mari, iar cei ce ma însoţeau tăceau ca nişte străjeri misterioşi.

Într-un grup din apropiere, vocea unui ghid încerca să prindă în cuvinte şi şoapte, actul creaţiei : „Taj-Mahal-ul este cel mai faimos şi mai bine păstrat monument-mormânt al Indiei. Clădit în Agra, fosta capitală a Imperiului Mogul între sec. 16-18, este amplasat pe malul râului Yamuna.

Taj-Mahal-ul fost construit de al cincilea împărat mogul, Khurram Şihab ad – din Muhammad, în memoria celei de-a doua soţii, Mumtaz Mahal, prinţesa persană musulmană. Împărăteasa a murit după naşterea celui de-al 14-lea copil, în timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur. Moartea ei l-a afectat într-atât pe împărat încât părul i-a albit în numai câteva luni. Înainte de ultima suflare, Mumtaz l-a rugat pe împărat patru lucruri: să-i construiască un mormânt, să se recăsătorească, să-şi iubească fiii şi să-i viziteze mormântul la aniversare.

Construcţia Taj-Mahal-ului a demarat în 1631 şi a durat 22 de ani. Se spune că 20 de mii de oameni ar fi fost trimişi să muncească aici. Materialele erau aduse din întreaga Indie şi din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei „flote” ce număra 1000 de elefanţi. Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj-Mahal-ul a devenit „simbolul dragostei eterne”.

Clădirea „răsare” din peisajul roşcat, aşezată fiind pe o terasă de marmură albă care pune în evidenţă uriaşul dom şi cele patru minarete. Ansamblul închide în interior o grădină deosebit de frumoasă cu fântâni arteziene, iar aleea principală, care porneşte de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali….”

Cuvintele ghidului se alăturau astfel, foilor din mapa personală, pagini rupte pe ascuns dintr-o revistă de specialitate, pe vremea studenţiei: „Complexul mai cuprinde în afară de palatul propriu-zis şi două moschei construite în acelaşi stil inconfundabil. Înăuntrul domului se află sicriul împărătesei încrustat cu pietre preţioase. Atât de strălucitoare sunt interioarele, încât au fost descrise ca fiind „proiectate de uriaşi şi finisate de bijutieri”. Intrarea în ansamblul Taj-Mahal se face printr-o poartă monumentală care conduce în marele parc, înconjurat de ziduri din gresie roşie, cu bogate plantaţii şi oglinzi de ape a căror valoare decorativă o egalează pe cea a vegetaţiei.

Continuă lectura